Pasare cu aripi mari de cuvant,

Spre pamant aplecate,
Picurand ploi
In noptile ascunse de sub nori,
Suierand vantul
Cu pasul lui incolor...
Pasare cu ochi de naut
Si suflet de lut,
Unde ti-e zborul
Atat de greoi
Si de scurt?
Unde ti-e cerul
Din care te-ai rupt?
Unde-i padurea
Cea plina de brazi,
De soapte si arome de roua?
Unde ti-e cuibul
Parasit si uitat?
Unde-ti sunt florile
Imbatate de roua?
Unde ti-e cantecul
Diminetilor rupte in doua?
Poarta-ma sub aripa ta mare de lut,
Pasare cu ochi de naut,
Pana ce bratele ceasului meu natang,
Spre pamant aplecate cu un sarut,
Vor bate orele nouazeci si noua.
Copyright
© 2012 Cristina Miller